Zilele trecute am vazut (a nu stiu cata oara) filmul “Meet Joe Black”. Interesanta ideea “Mortii in vacanta”, care vrea sa experimenteze din trairile si preocuparile oamenilor pe care ii ajuta sa treaca dintr-un univers in altul. Si cum este de asteptat, cea mai mare emotie o simte Moartea in acest periplu este iubirea. Iubirea pentru o muritoare de rand. Frumos, sensibil… O iubire imposibila…frumoasa, curata… un ritual initiatic in tot ceea ce inseamna iubire, daruire si speranta…Pana si Moartea ramane impresionata de puterea dragostei… mai dulce chiar decat “untul de arahide”…Marin Preda spunea candva: "Cand faci dragoste, moartea isi ia talpasita". Exact asta se intampla si in acest film.
De aceeea imi aduc aminte ca, inca din frageda pruncie, ca sa zic asa, m-au fascinat iubirile imposibile. Tin minte (ca prin vis e drept) iubirea reginei Elisabeth I (o peruca frumoasa pentru un cap chel - memorabila Bette Davis) pentru frumosul Essex (“handsome” Erol Flynn) – atat de puternica si totusi atat de nefericita …”a vrut doar regatul meu, dar nu si pe mine, dar eu sunt Regina”…
Apoi iubirea Contesei Walewska pentru Napoleon….o iubire trecuta prin foc si sabie.. supusa si cuceritorul, contropitorul (la propriu)…Marele om imblanzit de delicatetea si fragilitatea unei femei frumoase…
Luceafarul si Catalina sa… suferinta unui suflet “nemuritor si rece”, care se vede lasat deoparte in favoarea unui muritor de rand, frivol si superficial…
Apoi “Trei camarazi” – de Erich Maria Remarque. O poveste de iubire si totodata o poveste despre camaraderia de dupa razboi. Trei barbati, o masina si o femeie. Mi-au ramas vii in memorie cateva fraze citite in prag de adolescenta…(citez aproximativ, din memorie) : cu ce este mai prejos o iubire neimpartasita? E cu atat mai puternica pentru ca nu se dilueaza prin cuvinte care au ajuns sa isi piarda semnificatia.
Filmul frantuzesc “Sentinta intarziata” (film pe care l-am vazut o singura data, in duminica dinainte examenului de admitere la liceu…anul de gratie 1979) – un soldat neamt (nu stiu, poate avea si grad, dar asta nu mai tin minte) intr-un sat din Franta ocupata de nazisti…spre finalul razboiului…se implica intr-o relatie cu o tanara frantuzoaica (o cam obliga pe fata sa intre in aceasta relatie, euphemistic vorbind)…nemtii sunt nevoiti sa se retraga din Franta… razboiul se termina in cateva luni… si neamtul, civil de-acum, se intoarce imediat in satul francez sa isi revada iubita… nu voi uita niciodata suferinta fetei, insarcinata cu copilul neamtului…plangand cu arma in mana… disperarea lui, care ajunsese sa o iubeasca… si totusi femeia il impusca … finalul infatiseaza o biata femeie, insarcinata, imbratisand trupul barbatului iubit…
“Star Man” – iubirea dintre un extraterestru si o pamanteanca… Superman si Loise a sa….niciunul nu ramane cu iubita…dar asta nu inseamna ca iubirea lor nu va ramane pentru eternitate…
“Amurg”…Multa lume nu intelege cum de imi place un astfel de subiect. Sa ma explic… iubirea imposibila (si nu chiar) intre un vampir (uneori urat, alteori frumos) si cam searbada Bella… ce ma impresioneaza este faptul ca iubirea se mentine platonica pe sute de pagini sau multe ore de pelicula (J)… nu se grabesc sa consume iubirea, imediat, dupa prima intalnire… e loc de romantism, de cuvinte, de cunoastere a celuilalt, de acceptare a calitatilor si defectelor celuilalt… E nevoia omului de a explora necunoscutul, de a provoca destinul si de a-si depasi conditia… limitata, trebuie sa o recunoastem.
Multi considera ca o iubire imposibila aduce numai suferinta. Eu nu sunt de acord. E suferinta, e adevarat, dar e si multa traire, multa daruire, deznadejde si speranta, lumina si intuneric, fericire si tristete in acelasi timp. E viata bruta, asa cum e ea. Pana iti gasesti sufletul pereche…si atunci totul devine mai usor… de la sine. Omenesc.
