Impresii de calatorie – India (acum 18 ani) - episodul 1

Vestea ca a fost aprobata deplasarea la Targul International de la New Delhi m-a lovit ca un trasnet. Nu stiam ca fusesem propusa pentru o astfel de calatorie. Era o oportunitate de genul “take it or leave it”. In primul moment am vrut sa refuz: “Dar in 14 Noiembrie e ziua copilului… implineste 2 ani….” Voci mai mature si cu mai multa experinta i-au soptit (convingator, de altfel): “Aniversari vei avea in fiecare an, o vizita in India…nu se stie…” Emotionata si insotita de un vag sentiment de vinovatie (ca doar inca nu se hotarase sa plece), cu glasul tremurand, am anuntat imediat ce am ajuns acasa: “Am ocazia sa plec in India. Tu ce zici? Mai ales ca iar au epidemie de holera”. Dragul de el, Dan, ce putea sa zica? Normal ca m-a incurajat sa accept… “Nu-ti fa probleme! Ne descurcam noi…iar tu vei avea grija sa nu te imbolnavesti”

Plecarea de pe aeroportul Otopeni nu a fost lipsita de peripetii… In 12 noiembrie 1994, la aeroportul Heathrow din Londra, avionul care transporta la Bucuresti o parte (de fapt cea mai mare parte) din pasagerii zborului Tarom spre New Delhi s-a defectat si astfel, cursa respectiva a ajuns la Bucuresti cu o intarziere de aproape 2 ore. Ingramadeala, graba, imbarcare… totul pe fuga… sa mai  recuperam ceva timp.

Zburam a doua oara cu o aeronova de tip Airbus. Era elegant, confortabil; iti oferea un sentiment de siguranta. Era aeronava Muntenia (poate ati auzit de Balotesti 1995) …Atunci, in noiembrie 1994, era considerat tipul cel mai sigur de avion -  puternic, capabil sa infrunte vitregiile naturii.

Alaturi de colegii ei de delegatie ( un domn si doua doamne) ne-am ocupat locurile rezervate in cea mai buna zona a “economicului” si ne-am pregatit de marea aventura.  Dupa un zbor de 7 ore si fara peripetii (doar vreo doua – trei goluri de aer – cand simti cum inima vrea sa iti iasa pe gura la propriu) am aterizat pe aeroportul din New Delhi.

Am fost impresionata de numarul mare de calatori din acel aeroport si de varietatea acestora. Un amalgam de culori, limbi, un furnicar cu zvonuri de muzica bollywoodiana…

Sudhir – partenerul nostru de afaceri – imbracat europeneste (sic!) ne-a preluat intr-un mic van (nu retin marca, probabil ceva Asiatic…) si ne-a condus la hotel .

Surpriza maxima… un hotel de 5 stele in India este raiul pe pamant. La propriu. Intrare opulenta… Usieri imbracati in uniforma de gala,  amabili, zambitori… Hamali in alb (impecabil), serviabili, chiar umili…Receptionerele.. in sari frumos colorate (uneori insa cam stridente pentru gusturile noastre)…frumoase, demne de a castiga un concurs de frumusete…zambitoare,  vorbind fluent cateva limbi straine…

Camera dubla ..imensa...decorata in culori deschise, pastelate…cu un pat spatios cu baldachin…dotari de ultima ora (acea ora, bineinteles)  in ce priveste tehnica (TV color cu o multime de canale, receptionate prin antena de satelite, telefon portabil, aer conditionat)…nu uitati ca eram totusi in 1994….Am dormit cateva ore, visandu-ma o printesa in .turnul de fildes…. Am coborat apoi la restaurantul hotelului pentru a lua masa cu Sudhir si a stabili detaliile unor excursii de neuitat.

(to be continued)