Impresii de calatorie India (acum 18 ani) episodul 2

Cum am mai spus, am ajuns la New Delphi in prima zi de iarna. Afara era atat de frumos… +24 de grade Celsius… soare, cer senin… o vreme numai buna de calatorii. Sudhir insa a racit destul de rau (cu tuse si febra), astfel incat nu a mai putut sa ne insoteasca in periplul ce a urmat. Nepotul lui cel mare, Bobby, era in toiul pregatirilor pentru nunta – deci ocupat pana peste poate. Astfel am fost lasati in grija (ma rog, se poate spune si asa J) nepotului cel mic – Rajeev, un tinerel de vreo 24 ani, ce visa cu ochii deschisi sa devina star la Bollywood si putin invidios pe norocul fratelui sau care s-a indragostit la prima vedere de cea aleasa de parintii lui a-i fi mireasa.

Deci… dupa lungi dezbateri, in biroul mititel dintr-o cladire de birouri din centrul metropolei (astfel de cladiri de birouri urmau a fi  vazute in Bucuresti abia dupa anul 2000),  am hotarat de comun acord, ca in cele 5 zile cat aveam la dispozitie nu puteam merge in prea multe locuri. Pentru ca, nu-i asa, aveam si contracte de import export de semnat.

Asadar,  Sudhir  ne-a propus urmatoarea zi sa o petrecem hoinarind prin New Delhi; pentru a  treia zi, ne-a rezervat locuri la trenul catre Agra si Taj Mahal. A patra zi era rezervata intalnirilor de afaceri impreuna cu reprezentantul Ambasadei noastre in India, domnul Manolache. Ultima zi era rezervata shoppingului in New Delhi.

Ca sa nu mai lungim vorba, am plecat insotiti de Rajeev sa vedem New Delhi. Ma rog, o parte din el, pentru ca acest oras este imens. De fapt, este constituit din doua orase: Orasul vechi, la umbra zidurilor groase ale Fortului Rosu si New Delhi – asa cum ii spune si numele, orasul nou, proiectat si construit la inceputul anilor 1920 de arhitectii britanici (dupa chipul si asemanarea Londrei, capitala mama a imperiului britanic).

Ce m-a impresionat imediat ce am iesit la plimbare, a fost traficul din New Delhi. Un amalgam de nou si vechi – pe strazile largi, de cate trei sau chiar patru benzi pe sens, puteai vedea masini de ultima ora, taxiuri britanice (negre sau galbene – mari, impunatoare, construite probabil prin anii 50), multe aut- ricse si biciclisti. Si nu in ultimul rand (dar nu chiar atat de des) celebrele vaci indiene. Albe, costelive, dar tratate cu atata grija si respect. In aceasta inghesuiala, te si miri cum poti ajunge la timp la destinatia propusa … si totusi se circula, fiecare cum poate, dar fara prea multe accidente…se pare ca la ei functioneaza ca unsa tactica “micii intelegeri”.

Intrand insa pe bulevardul principal, cel care se intinde de la Poarta Indiei (un fel de Arc de Triumf European) pana la Palatul Prezidential, traficul era mai putin intens, predominand autoturismele si autobuzele cu etaj, dupa modelul celor care pot fi vazute si la Londra. E mai multa curatenie decat in alte zone. Inainte de a pleca de la Bucuresti, am fost avertizati ca in New Delhi nu este tocmai curat. Totusi, iesind in strada nu am vazut nimic care sa ne frapeze. Orasul arata cam cum arata pasajul de la Universitate pe vremea aceea (DiApollo, daca va amintiti) dimineata devreme: hartii pe care curentul de la metrou le prefacea in obiecte zburatoare, mai mult sau mai putin identificate.

Sa revenim …Totusi, in zona Palatului Prezidential era o curatenie de farmacie. Totul era aliniat, nicio frunza sau hartie nu era lasata in voie. Nici prea mult trafic nu era in zona. Probabil erau ceva restrictii, nu mai retin. Zona respectiva e un fel de  cartierul “La sosea” a Bucurestiului. Zona rezidentiala este plina de vile frumoase, moderne, cu mult spatiu verde si aer curat. Simti ca parca ai pasit pe un alt taram, atat de deosebit de freamatul zonei aglomerate din New Delhi.

Urmatorul obiectiv a fost Qutub Minar, un turn de piatra rosie inalt de vreo 50 de m inaltime, care are la baza inscrise versete din Coran; o constructie islamica reprezentand  proclamarea victoriei Islamului in India asupra hindusilor. Am zabovit insa curiosi in fata  coloanei din fier, aflata in mijlocul gradinii vechii moschei. Aceasta este in continuare privita ca o minune, fiind dovada talentului meşteşugăresc al vechilor fierari indieni, pentru că nu a ruginit în decursul secolelor. Turnul are o compoziţie de 98% fier pur şi se consideră că mai mulţi factori au contribuit la păstrarea materialului într-o stare remarcabilă, fără a fi afectat de procese de oxidare. A ramas inca o curiozitate metalurgică şi o mărturie a tehnicilor vechi. Multi sunt inca de parere ca aceasta coloana de fier a fost construita de extraterestri.

Next Stop - Fortul Rosu din New Delhi – intoarcere in timp sau regasirea paradisului pierdut. Cladita din marmura rosie, Fortareata Rosie este marturia vie a istoriei orasului. La intrarea in Fortul Rosu e mare inghesuiala. Turisti de toate culorile si de toate natiile asteapta mai mult sau mai putin ordonat sa intre in Fort. Podul pe care trebuie sa il traversezi peste santul de aparare este intesat de mici intreprinzatori, care vor sa vanda turistilor absolut orice: margelute, bratari din fildes de elefant, esarfe, fructe, orice nimic. Sunt destul de agresivi si daca cumva ii privesti in ochi, chiar daca nu ai avut intentia de a cumpara ceva, nu scapi de insistentele comerciantului pana nu cumperi ceva, macar de o rupie. Sunt oameni saraci, cersetori, copii si batrani, un amestec ciudat de mila si compasiune cu agasare si chiar frica. Rajeev insa era alaturi de noi si vorbind limba lor ne apara cumva de insistenta bolnavicioasa a localnicilor. Daca reusesti sa treci insa podul, intri intr-o alta lume. Construit din gresie rosie de catre imparatul mogul Shah Jahan, intre anii 1639 – 1648, fortul impresioneaza prin frumusetea arhitecturii, a sculpturilor si incrustatiilor in marmura. Se spune ca aceste incrustatii erau impodobite cu diamante si pietre pretioase, care insa au fost furate de englezi dupa infrangerea rascoalei indienilor din anul 1857.

Seara, obositi, dar incantati de cele vazute de-a lungul zilei, am baut freshul de portocale la vila lui Sudhir, aflata undeva in cartierul prezidential. Am fost impresionata de linistea din caminul lui... frumusetea doamnei Khana si ... cei trei servitori, imbracati impecabil, in alb ... cu ochii intr-o vesnica plecaciune, fara insa sa le scape orice semn oricat de ascuns al stapanilor... Am plecat in miez de noapte spre hotel, intrigati de faptul ca Rajeev era tot mai vorbaret si ne povestea cat de minunata va fi excursia la Agra si Taj Mahal. Simteam ca incearca sa ne distraga atentia de la ceva.... Aveam sa ne dam seama in zilele urmatoare despre ce era vorba...

 (va urma)