“A-ti disimula sentimentele, a-ti controla muschii fetei, a face exact la fel ca toată lumea — acestea au devenit deja reactii instinctive. Dar există întotdeauna un interval de cateva secunde, în care expresia din ochii lui l-ar putea trăda” – George Orson Wells – „1984” .
O carte care iti da fiori, iti trezeste cele mai ascunse spaime, mai ales daca ai avut nesansa sa traiesti in comunism si sa stii, sa fi auzit macar ce inseamna „urmarirea” cu adevarat. O carte care iti impune – ca o datorie parca - sa te gandesti la cat de des iti permiti sa mai fii tu insuti si cat de des te complaci in obiceiurile implantate de curentele majoritare de gandire in care se balaceste umanitatea.
O carte care a lansat conceptul de Big Brother, care sta cu ochii pe tine. Sau pe intelesul tuturor „Big Brother is watching you”. Fratele cel Mare te protejează, se interesează mereu de soarta ta, însă, în acelasi timp, tu nu poti face nimic fără ca el să stie: te supraveghează clipă de clipă. Valorile sunt rasturnate: Razboiul este pace; Libertatea este sclavie; Ignoranta este putere.
Am citit aceasta cu ceva timp in urma, dar iata ca in ultima vreme am senzatia difuza inca, dar din ce in ce mai frecvent resimtita, ca ne pandeste din umbra, din fiecare coltisor de viata un astfel de 1984. Ascuns intr-o idee, o linie, o vorba, ca un deja-vu. Fara sa vrei iti aduci aminte de Big Brother. Un 1984 insinuant si insistent – care culmea rezulta, din frustrare, chiar din autocenzura si mai ales din senzatia ca nu mai stii cine esti, dar mai ales cine vrei sa fii cu adevarat.
Spunea cineva, la un moment dat, ca „1984” te invata valorile supreme, departe de cele pe care le crezi in fiecare zi: bani, pozitie sociala, casa, samd. Toate astea nu sunt decat niste prelungiri mai bune sau mai putin bune ale valorilor pe care le ai.
Recunosc ca dupa cei 24 de ani si jumatate de viata in „epoca de aur”, eu cred cu tarie ca avem dreptul la libertatea de exprimare si simtire (sic!) oriunde ne-am afla: acasa, la birou, pe strada, in sala de teatru sau de cinema, pe stadioane.
E trist insa daca, in cazul in care nu te „aliniezi trendului”, ajungi sa fii catalogat drept „ciudat”, „dificil” sau chiar „plictisitor”.
